Информация об исполнителе
Музыку Алекса знают и любят не только в Молдове, но и за ее пределами. Его проекты Alex Calancea Band и LUPII пользуются популярностью и спросом у ценителей народной музыки и не только, музыканты часто гастролируют и собирают полные залы, выступают на крупных фестивалях. В рамках интервью Алекс Каланча рассказал о том, как начинал свой творческий путь в селе Кухнешть Глодянского района, как организовал в школе первую свою группу, с которой играл различные хиты, в том числе и песни легендарных Scorpions. Также, Алекс поведал о своем приезде в Кишинев и первом знакомстве с молдавским роком и кишиневскими рок-музыкантами, о репетициях на кухне и походах в знаменитую «Стекляшку», где в 90-е годы собиралась столичная тусовка неформалов и проводились концерты. «Поначалу рок-музыка, которую я услышал в Кишиневе, меня особо не захватила. Я, как сельский парень, вообще был воспитан в традициях народной музыки, фолка. Но рок мне нравился всегда, в первую очередь, как состояние. И мне особенно запомнился опыт работы в жанре рок, когда мы в США записали рок-альбом с Даном Баланом – тогда мне довелось поработать с такими прекрасными музыкантами как Игорь Бузурнюк и Геннадий Барбу. К сожалению, этот альбом так и не вышел до сих пор», признается Алекс. Конечно же, в ходе беседы мы не могли не вспомнить и те времена, когда Алекс Каланча играл в группе NDS, лидером которой был Игорь Саксин. Наверняка, многие из вас вспомнят хит этого коллектива, который часто можно было услышать по радио – песня называется «Телевизор», на нее также был снят и видеоклип. «Это было замечательное время. Я тогда сразу заметил, что этот проект очень клевый – там все было крутое: и тексты песен, и мелодии, но, к сожалению, наш рынок не для такой музыки. Хотя Игорь был уверен в том, что у нас все получится: «Вот-вот, вот уже сейчас» - говорил он… Но я думаю, что этот проект мог бы стать успешным в России или Украине. Игорь Саксин пишет очень клевые тексты, сочиняет клевые мелодии, и я видел, что он очень любит музыку. И он верил в проект, у нас были концерты… Я помню, что в нашем коллективе была замечательная атмосфера, сам Игорь Саксин – великолепный человек, и я рад, что мне довелось познакомиться с ним. А потом уже у меня появился проект Alex Calancea Band, началась бурная деятельность, турне и т.д.», вспоминает Алекс.
A lucrat cu aproape toţi soliştii şi instrumentiştii din Moldova, însă cel mai bine se regăseşte în muzica instrumentală
Talentul este cu certitudine un element nativ, pe care ori îl dezvolţi prin muncă asiduă, ori îl treci la rebut. Eroul nostru a respirat retentiv, răspunzând provocărilor pactului cu realitatea: muzica-i muzică, dar trebuie să faci şi o meserie ca lumea. După trei ani de studii la Politehnică, a aruncat şapca în pământ, fiind convins că locul lui nu este acolo şi a plecat la Conservator. Vorba aceea - în viaţă ori eşti rebel, ori te complaci într-o anume situaţie. Evoluţia lui a decurs, totuşi, sensibil şi evident de calitativ, fapt vizibil odată cu cele câteva albume pe care le are la activ. Iar astăzi „Alex Calancea band” este titrat ca un etalon al virtuţilor muzicale.
A trecut prin şcoala „Millenium”-ului, apoi, făcând parte din proiectul lui Dan Bălan, a adus „ilegal” din Los Angeles puţin country american şi noi metode în materie de aranjamente. Acestea l-au ajutat să-şi ia inima în dinţi şi să realizeze propriul proiect artistic, punând bazele primei şi deocamdată singurei trupe de muzicieni de sesiune din Moldova. Succesul nu s-a lăsat prea mult aşteptat, poate doar în Moldova, fiindcă imediat au purces în turneu prin Europa, dând târcoale şi „Cerbului de Aur”, dar şi pe la diverse show-uri. Muzica lor, aşa cum afirmă şi el, este scoasă din tipare, sfidând obraznic şablonatul „stil moldovenesc”. În trupă a avut pretenţia să aleagă băieţi tineri şi bine şcoliţi - Marcus Selski, Sandu Arcuş şi Petrică Moiseev, la fel ca „şeful” Alex Calancea, urmează să termine Conservatorul. „De ce m-am ambiţionat astfel? Fiindcă mi-am dat seama că în muzica noastră lipseşte ceva, mai cu seamă în estradă - tendinţa live. Eu am încercat să fac cu băieţii şi chestii de studio, un fel de studio production, fiindcă şi în aranjamente e o gaură mare, totul se face pe calculator - lucru care, după părerea mea, nu e OK. Sigur că depinde şi de stil: dacă e de club, atunci da, dar dacă e rock sau pop-rock, e mai bine când răsună prin instrumente multe”.
„Totul vine din afară”
A lucrat cu aproape toţi soliştii şi instrumentiştii din Moldova, însă cel mai bine se regăseşte în muzica instrumentală unde, susţine Alex, se simte ca peştele în apă. „Recent am lucrat cu interpreta Natalia Barbu, care e o solistă desăvârşită şi chiar ne-a plăcut colaborarea cu ea, fiindcă are experienţă, voce şi un farmec aparte. Dar, deseori se mai întâmplă să lucrăm şi cu artişti care nu sunt pe placul nostru. Iar mulţi dintre ei nefiind obişnuiţi să cânte live, abia acompaniaţi de „Alex Calancea band” au simţit adevărata muzică. Lucru util, de altfel…”, afirmă el şi precizează că experienţa de peste ocean a avut un impact major asupra sa atât pe plan muzical, cât şi psihologic.
Acolo a avut prilejul să lucreze cu Jack Joseph Puig, unul dintre cei mai prestigioşi mixeri, producători şi aranjori americani. „Normal că tendinţele în muzică sunt dictate de cei din afară, exemplu este acelaşi sound. Or, această experienţă m-a ajutat să scap de tipologia muzicii noastre, pe care o numesc un fel de şanson moldovenesc. Iar noi, trecând prin prisma unui country american, am încercat să-l aplicăm dozat şi în muzica noastră, făcând-o interesantă şi ascultabilă. În ceea ce priveşte aspectul psihologic, aprecierea producătorului mi-a dat încredere, făcându-mă să înţeleg că muzica nu are cetăţenie. Cu alte cuvinte, dacă suntem moldoveni, nu înseamnă că suntem condamnaţi să facem numai muzică insipidă, tipic moldovenească. Astăzi sunt mai „open-minded” şi văd lucrurile altfel”.
„E greu să fii pe placul celor de acasă”
Niciun profet nu este iubit în ţara sa, zicea o pildă biblică. Astfel, şi băieţii din „Alex Calancea band” s-au resemnat cu ideea că aici ar avea şansa să frapeze prea multă lume şi continuă să-şi vadă de ale lor. „Să susţii un concert acasă presupune un efort mult mai mare. Este inexplicabilă această meteahnă a moldovenilor de a o face pe indiferenţii. Ori noi suntem mai retraşi, ori nu prea ne iubim unii pe alţii”, se arată deranjat chitaristul, argumentându-şi punctul de vedere printr-un incident produs recent. Este vorba de ultimul album al Getei Burlacu, pe a cărui copertă interpreta a apărut în hainele Evei, iar Alex şi colegii de proiect - în cele ale lui Adam. Comentariile maliţioase de pe reţelele de socializare au curs gârlă, guralivii făcând totalmente abstracţie de calitatea şi mesajul melodiilor de pe CD.
„A fost dificil pentru noi, băieţii, să ne dezbrăcăm, dar pentru Geta - şi mai greu, deoarece a trebuit să calce peste anumite prejudecăţi. Toţi au luat-o însă ca pe o gafă şi un „nestandard moldovenesc”. Cică cum ne-am permis noi aşa ceva?”, ne spune instrumentistul şi adaugă că acelaşi proiect muzical s-a bucurat de un mare succes la publicul din China, Germania şi România. „Aici nu prea am fost înţeleşi, dar ne-am obişnuit şi nu era cazul s-o punem la suflet. Da, am organizat lansarea CD-ului la Filarmonică, unde sala era plină, lumea părea mulţumită, dar, exista un mare „dar” - am sesizat o oarecare reticenţă din partea publicului”, susţine artistul. El spune că bancul cu moldovenii în ceaunul de smoală se pretează perfect tipologiei noastre…
Noul album, o marcă de virilitate artistică
Dincolo de comentariile maliţioase, dar şi - din fericire - mici declaraţii de dragoste, viaţa bandului lui Alex Calancea merge mai departe, desfăşurând noi proiecte muzicale de amploare şi imprimând noi melodii. „Anul acesta am lucrat deja la producerea a patru albume şi intenţionăm să mai facem vreo trei, dintre care două o să fie ale noastre. Unul instrumental totalmente, care va avea la bază elemente folclorice, dar cântat pe chitară bas şi multă percuţie - destul de dur, însă plăcut la auz. Noi facem muzică instrumentală la nivel de underground şi, deoarece pentru noi nu contează cantitatea, ci calitatea, procesul creativ se desfăşoară ceva mai lent”, afirmă Alex. Apoi ne spune că şi-ar dori ca în Moldova să apară o altă trupă de muzicieni de sesiune, din moment ce ei, la un moment dat, vor renunţa la proiect. „Chiar îmi doresc să mai apară tineri care să se ocupe de acompaniament, pentru că în orice stat există muzicieni de sesiune, adică muzicieni care pot să lucreze în diferite stiluri, genuri şi cu diferiţi vocalişti, ceea ce am făcut şi noi”.
A lucrat cu aproape toţi soliştii şi instrumentiştii din Moldova, însă cel mai bine se regăseşte în muzica instrumentală
Talentul este cu certitudine un element nativ, pe care ori îl dezvolţi prin muncă asiduă, ori îl treci la rebut. Eroul nostru a respirat retentiv, răspunzând provocărilor pactului cu realitatea: muzica-i muzică, dar trebuie să faci şi o meserie ca lumea. După trei ani de studii la Politehnică, a aruncat şapca în pământ, fiind convins că locul lui nu este acolo şi a plecat la Conservator. Vorba aceea - în viaţă ori eşti rebel, ori te complaci într-o anume situaţie. Evoluţia lui a decurs, totuşi, sensibil şi evident de calitativ, fapt vizibil odată cu cele câteva albume pe care le are la activ. Iar astăzi „Alex Calancea band” este titrat ca un etalon al virtuţilor muzicale.
A trecut prin şcoala „Millenium”-ului, apoi, făcând parte din proiectul lui Dan Bălan, a adus „ilegal” din Los Angeles puţin country american şi noi metode în materie de aranjamente. Acestea l-au ajutat să-şi ia inima în dinţi şi să realizeze propriul proiect artistic, punând bazele primei şi deocamdată singurei trupe de muzicieni de sesiune din Moldova. Succesul nu s-a lăsat prea mult aşteptat, poate doar în Moldova, fiindcă imediat au purces în turneu prin Europa, dând târcoale şi „Cerbului de Aur”, dar şi pe la diverse show-uri. Muzica lor, aşa cum afirmă şi el, este scoasă din tipare, sfidând obraznic şablonatul „stil moldovenesc”. În trupă a avut pretenţia să aleagă băieţi tineri şi bine şcoliţi - Marcus Selski, Sandu Arcuş şi Petrică Moiseev, la fel ca „şeful” Alex Calancea, urmează să termine Conservatorul. „De ce m-am ambiţionat astfel? Fiindcă mi-am dat seama că în muzica noastră lipseşte ceva, mai cu seamă în estradă - tendinţa live. Eu am încercat să fac cu băieţii şi chestii de studio, un fel de studio production, fiindcă şi în aranjamente e o gaură mare, totul se face pe calculator - lucru care, după părerea mea, nu e OK. Sigur că depinde şi de stil: dacă e de club, atunci da, dar dacă e rock sau pop-rock, e mai bine când răsună prin instrumente multe”.
„Totul vine din afară”
A lucrat cu aproape toţi soliştii şi instrumentiştii din Moldova, însă cel mai bine se regăseşte în muzica instrumentală unde, susţine Alex, se simte ca peştele în apă. „Recent am lucrat cu interpreta Natalia Barbu, care e o solistă desăvârşită şi chiar ne-a plăcut colaborarea cu ea, fiindcă are experienţă, voce şi un farmec aparte. Dar, deseori se mai întâmplă să lucrăm şi cu artişti care nu sunt pe placul nostru. Iar mulţi dintre ei nefiind obişnuiţi să cânte live, abia acompaniaţi de „Alex Calancea band” au simţit adevărata muzică. Lucru util, de altfel…”, afirmă el şi precizează că experienţa de peste ocean a avut un impact major asupra sa atât pe plan muzical, cât şi psihologic.
Acolo a avut prilejul să lucreze cu Jack Joseph Puig, unul dintre cei mai prestigioşi mixeri, producători şi aranjori americani. „Normal că tendinţele în muzică sunt dictate de cei din afară, exemplu este acelaşi sound. Or, această experienţă m-a ajutat să scap de tipologia muzicii noastre, pe care o numesc un fel de şanson moldovenesc. Iar noi, trecând prin prisma unui country american, am încercat să-l aplicăm dozat şi în muzica noastră, făcând-o interesantă şi ascultabilă. În ceea ce priveşte aspectul psihologic, aprecierea producătorului mi-a dat încredere, făcându-mă să înţeleg că muzica nu are cetăţenie. Cu alte cuvinte, dacă suntem moldoveni, nu înseamnă că suntem condamnaţi să facem numai muzică insipidă, tipic moldovenească. Astăzi sunt mai „open-minded” şi văd lucrurile altfel”.
„E greu să fii pe placul celor de acasă”
Niciun profet nu este iubit în ţara sa, zicea o pildă biblică. Astfel, şi băieţii din „Alex Calancea band” s-au resemnat cu ideea că aici ar avea şansa să frapeze prea multă lume şi continuă să-şi vadă de ale lor. „Să susţii un concert acasă presupune un efort mult mai mare. Este inexplicabilă această meteahnă a moldovenilor de a o face pe indiferenţii. Ori noi suntem mai retraşi, ori nu prea ne iubim unii pe alţii”, se arată deranjat chitaristul, argumentându-şi punctul de vedere printr-un incident produs recent. Este vorba de ultimul album al Getei Burlacu, pe a cărui copertă interpreta a apărut în hainele Evei, iar Alex şi colegii de proiect - în cele ale lui Adam. Comentariile maliţioase de pe reţelele de socializare au curs gârlă, guralivii făcând totalmente abstracţie de calitatea şi mesajul melodiilor de pe CD.
„A fost dificil pentru noi, băieţii, să ne dezbrăcăm, dar pentru Geta - şi mai greu, deoarece a trebuit să calce peste anumite prejudecăţi. Toţi au luat-o însă ca pe o gafă şi un „nestandard moldovenesc”. Cică cum ne-am permis noi aşa ceva?”, ne spune instrumentistul şi adaugă că acelaşi proiect muzical s-a bucurat de un mare succes la publicul din China, Germania şi România. „Aici nu prea am fost înţeleşi, dar ne-am obişnuit şi nu era cazul s-o punem la suflet. Da, am organizat lansarea CD-ului la Filarmonică, unde sala era plină, lumea părea mulţumită, dar, exista un mare „dar” - am sesizat o oarecare reticenţă din partea publicului”, susţine artistul. El spune că bancul cu moldovenii în ceaunul de smoală se pretează perfect tipologiei noastre…
Noul album, o marcă de virilitate artistică
Dincolo de comentariile maliţioase, dar şi - din fericire - mici declaraţii de dragoste, viaţa bandului lui Alex Calancea merge mai departe, desfăşurând noi proiecte muzicale de amploare şi imprimând noi melodii. „Anul acesta am lucrat deja la producerea a patru albume şi intenţionăm să mai facem vreo trei, dintre care două o să fie ale noastre. Unul instrumental totalmente, care va avea la bază elemente folclorice, dar cântat pe chitară bas şi multă percuţie - destul de dur, însă plăcut la auz. Noi facem muzică instrumentală la nivel de underground şi, deoarece pentru noi nu contează cantitatea, ci calitatea, procesul creativ se desfăşoară ceva mai lent”, afirmă Alex. Apoi ne spune că şi-ar dori ca în Moldova să apară o altă trupă de muzicieni de sesiune, din moment ce ei, la un moment dat, vor renunţa la proiect. „Chiar îmi doresc să mai apară tineri care să se ocupe de acompaniament, pentru că în orice stat există muzicieni de sesiune, adică muzicieni care pot să lucreze în diferite stiluri, genuri şi cu diferiţi vocalişti, ceea ce am făcut şi noi”.
показывать / спрятать больше
|
![LUPII lui Calancea - Inima Salbatica (2022) [FLAC (tracks)]](cache/thumbnail42/browse581620.jpg "LUPII lui Calancea - Inima Salbatica (2022) [FLAC (tracks)]")